Follow your passion

Cat de departe mergi cu pasiunea pe care o ai? La cat de multe lucruri esti dispus sau ai voie sa renunti pentru a o vedea pe culmile cele mai inalte? De ce ai nevoie pentru a merge pe un astfel de drum ?

Inca de mic am facut doar ceea ce mi-a placut. In timpul liceului invatam doar la materiile care mi se pareau interesante, asa ca la lucrari se vedeau golurile pe care le acumulam si substituiam copiind din stanga si din dreapta. La terminarea liceului eram singurul care avea parul lung din toata generatia, lucru rar m-am gandit eu. Profesoara de istorie sau diriginta mi-a zis ca pasiunea mea pentru informatica si  rezultatele pe care le-am avut, au fost cele care mi-au oferit favoruri din partea tuturor profesorilor. Poate avea dreptate.

Pe parcursul liceului am facut bani frumosi din instalari de calculatoare, programe facute la comanda, am dat chiar si meditatii. Am fost in tabere gratuite si am castigat premii pe pozitii fruntase.

A venit vremea facultatii si am ales Electronica la UPB si Informatica la UNIBUC, dar pentru faptul ca nu m-a atras in mod special fizica, nu am intrat la buget la Electronica, ci pe locurile cu plata, iar la UNIBUC nu intrasem la Informatica ci la Matematica. Erau doar rezultatele lipsei de interes pe care l-am manifestat de-a lungul timpul pentru studiu.

Nu am ales nici taxa si nici matematica, am ales o redistribuire catre TCM. Nu am stiut niciodata daca a fost o alegere buna sau rea, dar am trait cu ea pana in anul 5, ultimul an, cand am zis ca nu vreau sa o termin, nu vedeam nici un avantaj in a avea o diploma de inginer tcm-ist, tinand cont ca nu activam in domeniu si nici nu aveam de gand sa o fac in viitor, plus cele 10-12 restante adunate.

In primul an de facultate am facut primul site pe niste bani frumosi. Si asa a inceput toata nebunia 🙂 Lucrurile au evoluat, pasiunea si dorinta de a face mai multe cresteau, dar nu eram inconjurat de persoane cu pasiuni similare, asa ca progresul nu a fost atat de rapid. Iubita imi zicea, si bine zicea, ca ar trebui sa ma duc la examene, dar eu aveam clienti pentru care trebuia sa livrez, am avut chiar o zi in care am preferat sa stau si sa pescuiesc pe malurile Dambovitei in timp ce colegii se duceau sa-si dea examenele. Da, am fost foarte lenes, dar totul se intampla pentru ca nu imi placea ceea ce faceam la cursuri.

A venit primul job, data entry specialist, parca era titulatura. Impreuna cu colegul de atunci am obtinut un contract pentru firma care ne angajase, echipa a crescut foarte repede si numeric, iar eu am ajuns sa fiu team leader. Evident ca m-am plictisit destul de repede pentru ca nu faceam ceea ce imi placea, plus castigam mai multi bani in timpul liber decat castigam la serviciu. Am renuntat 🙂

Mi-am deschis o firma si asa a inceput o alta nebunie. Am avut multi clienti, unii dintre ei au fost dezamagiti, altii au fost multumiti, problema era ca incercam sa-i multumesc pe toti si de aici apareau dezamagirile celor care asteptau mai mult timp decat promiteam eu initial. Iubita mi-a reprosat de multe ori ca pun munca inaintea ei, avea dreptate. Acum cred ca a ajuns ea in situatia in care munca ii fura mult mai multe ore pe zi decat imi manca mie 🙂

A venit o perioada in care nu am avut chef sa fac mare lucru asa ca am decis sa ma angajez. Si aici a inceput o noua nebunie, am inceput sa cunosc multe persoane care lucrau in acelasi domeniu ca si mine, asa ca am avut ce invata. O perioada lunga am fost impartit intre 2 firme pana cand m-am decis ca vreau mai mult, asa ca am trecut doar la una. Si o alta nebunie a inceput, pentru ca am avut mai multe responsabilitati. Pana intr-o zi in care am realizat ca vreau si pot mai mult, asa ca am plecat 🙂

Am pornit o noua firma Farender Games cu fostul coleg de munca Cristi Badea si am realizat un joc VirgoGalaxy, imprumutand bani de la banca si lucrand mai mult de 10 ore pe zi. Am facut treaba buna dar din pacate am gandit prea mult, am ales un subiect putin cam depasit, dar nu a fost de pomana:) am invatat si mai multe si am obtinut un contract maricel pentru un al doilea joc RacingKingdom. Din pacate anumite lucruri nu au mers foarte bine, nu intru in detalii de ce. “Am construit ceva astazi, care a fost scos pe piata maine si a fost la moda ieri.”

Am primit o oferta foarte frumoasa de la firma la care fusesem angajat anterior, pentru a ma intoarce si de a incepe lucrul la un joc nou pe care il aveau in plan. M-am intors, am pus la bataie tot ce invatasem in cele 2 jocuri, chiar am creat un model mai bun, dar nu am apucat sa-l vad terminat:) pentru ca guess what?

Am plecat din nou, fiind acceptati la un accelerator de startup-uri in Dublin, unde sunt acum. Am primit din nou reprosuri ca am pus munca inainte, dar de data asta nu mai erau adevarate:) Poate intr-o zi o sa invete si ea ce inseamna sa faci ceva din placere si pui pasiune in asta.

Ca sa trag si concluziile: ca sa obtii ceea ce vrei uneori trebuie sa te murdaresti pe maini, trebuie sa risti, trebuie sa ai incredere in tine si trebuie sa fii incojurat de persoane care te inteleg.

Posted in Q and A | 4 Comments

My American Dream

Zilele trecute mi-am propus sa ma reapuc sa citesc, sau cel putin sa o fac mai des. In ultimii 2 ani nu cred ca am mai citit ceva, nu ca as fi fost infocat inainte, dar tot preferam sa am o carte in mana cand mergeam cu metroul decat sa ascult muzica sau sa ma joc unul dintre cele 8 jocuri pe care le aveam pe iPod.

In general citesc presa romaneasca pentru a fi la curent cu ce se intampla, chiar o prefer pe cea scrisa, dar nu stiu cum se face ca am ajuns sa o citesc online de pe telefonul mobil. Chiar si cand scriam, gandurile mi se asterneau mult mai bine pe o foaie de hartie decat pe un monitor. Are hartia partea ei magica in toata treaba asta.

Duminica am intrat intr-o alta librarie cu multe discounturi si cum experienta inceputa cu Sanctus de Simon Toyne (mersi Lori) pe care nu am terminat-o inca si Fear and Loathing in Las Vegas de Hunter S. Thompson (price: only 5 euros), incepea sa ma prinda, am zis ca trebuie sa-mi mai iau cateva carti.

Nu am cautat ceva anume, pur si simplu ma uitam la titluri si speram ca ceva sa-mi atraga atentia. Temple de Matthew Reilly a fost prima aleasa, subiectul parea interesant si dupa o simpla cautare pe google am fost convins ca fac o alegere buna (price: 3.99). A doua, Twenty years, two people, ONE DAY de David Nicholls (price: 8.99), m-a prins cu un singur lucru : “You can live your whole life not realizing that what you’re looking for is right in front of you”.

Ultima data cand cumparasem o carte in tara, a fost o experienta unica as zice, se intampla la Carturesti: “Nu va suparati caut si eu o carte cu o coperta viu colorata, lansata recent si care a avut o reclama in B24FUN”. Nu imi aduc aminte detaliile, dar a fost foarte amuzant, ei aveau zeci de mii de carti iar eu nu ceream un titlu, nici macar un autor, eu o vroiam doar pentru ca mi-a placut coperta, din moment ce doar asta am retinut despre ea. Surprinzator am si gasit-o si chiar a meritat, numele imi scapa.

Cum astazi a fost o zi frumoasa si calduroasa, mi-am scos pe balcon un taburel foarte confortabil, caruia i-am anexat o patura pe post de spatar, mi-am pus ochelarii de soare, o bere rece langa mine si am inceput sa citesc. Mai aveam cam jumatate din Fear and Loathing in Las Vegas si stiam ca e momentul potrivit pentru a o termina.

Ma simteam de parca eram pe plaja din Vama Veche, soarele batea spre mine, apa oglindea si ea razele soarelui, auzeam perscarusii, un miros placut de mare, liniste in rest, totul era perfect. Pe masura ce citeam intram mai adanc in pielea personajului, vedeam ce vede el, auzeam ce aude el, halucinam asemenea lui. I was searching for the American Dream.

De mult nu cred ca m-am mai simtit atat de linistit si cred ca uitasem ca o carte buna (cel putin pentru mine) alaturi de o atmosfera pe masura, poate avea efectul asta.

Imediat ce am terminat de citit, am pus mana pe un pix si o foaie de hartie si am scris ce citesti tu acum. Experienta asta mi-a mai aratat ceva, ca nu trebuie sa ma chinui sa scriu cand nu am ceva de zis. Si nu e vorba doar de scris, ci si de ceea ce facem in viata de zi cu zi.

So now I ask myself: what is my American Dream ?

Posted in Joy ride | Tagged , | 1 Comment

The Gipsy Rose

The Gipsy Rose, primul bar in care am ales sa merg de cand am ajuns in Dubli, heh mi-a luat ceva, tinand cont ca sunt aici de o luna si ceva. Dezamagire ca habar nu aveau ce este White Russian, ii explic barmanitei cu parul roz si trecuta de 35 de ani, dar din pacate nu aveau lapte, asa ca m-am multumit cu un pahar de Heineken.

Partea frumoasa pe aici este ca nu se fumeaza in interior, asa ca de fiecare data cand vreau asta, trebuie sa ies afara, unde evident mai gasesc si alte persoane cu care poti sa pornesti destul de usor o conversatie. Got a new tip about a new bar, The Mezz, unde aparent este o idee buna sa ma duc vineri, adica maine. Imi trecuse prin cap sa ma duc chiar in seara asta dar din pacate nu am invatat orele la care barurile se inchid.

Imi place. muzica live, oameni prietenosi, amabili, chiar si cei care nu te cunosc.

Intr-o pauza de fumat l-am felicitat pe tipul care performase live si mi-a zis o chestie misto “It beats work every time” si are dreptate doar in doua contexte, cand e doar un hobby si cand faci ceea ce nu-ti place zi de zi, iar cu asta ajung din nou la reteta mea pentru ceea ce inseamna a fi fericit, sa iubesti si sa fii iubit, sa ai un job pe care sa-l practici cu placere si sa ai dorinte.

Am ajuns din nou sa scriu la bar si este ciudat ca am uitat cat de bine ma facea sa ma simt, I missed that, inconjurat de persoane necunoscute, spatii goale in pagini de revista, in cazul de fata scriu pe un plic pentru ca altceva nu aveam acasa. Plicul s-a terminat, alte hartii nu mai am, am cerut la bar iar barmanita incepuse sa decojeasca un suport pentru pahare, sau cum i-o zice, am ales cartile de vizita pentru ca pasaportul era exclus pentru asa ceva 🙂 Cu toate ca m-a vazut ca scriu pe cartile de vizita, a continuat sa decojeasca pana a terminat si mi l-a dat la final, eh, asta nu s-ar fi intamplat niciodata in Romania, ca tot vorbeam de amabilitate.

In weekend am fost in tara, iar dupa ce am plecat din aeroport am dat cateva telefoane si cu toate ca vorbeam la handsfree, imi era foarte greu sa aud din cauza traficului. WTF ?! asa repede m-am obisnuit cu mult mai putin zgomot pe strazi ? I might get used to this, love it. Momentan nu as vrea sa ma intorc in tara decat daca programul o sa ne duca in directia asta, as vreau sa ma plimb putin, poate sa stau si sa lucrez perioade de 6 luni – maxim 1 an intr-o tara apoi o alta tara si tot asa pentru o perioada de, nu stiu, 3-4 ani, dar evident nimic nu este batut in cuie, abia peste 2 luni pot sa decid ceva. Si cand ma gandesc ca puteam sa fac asta inca de acum 4-5 ani … Trying to relive an old dream 🙂

Vormeam cu taica-miu zilele trecute si era foarte suparat ca am ajuns la 28 de ani si ca nu sunt la casa mea, ca n-am pus bani deoparte and so on. si-l intreb bani pentru ce? Pentru un avans de credit pentru un apartament ? eu vreau casa, nu vreau apartament. Pentru o nunta ? Eu imi doresc o nunta la un castel in Italia, sau mai stiu eu in ce tara, sau poate o sa zbor intr-o zi la Las Vegas si o fac la primul gand nebun pe care o sa-l am 🙂 Nu e graba, banii se fac cand faci un scop din asta. I’m not, just want enought to feel good.

Pacat ca nu mi-am luat camera cu mine, merita sa fac cateva poze si tipului care canta si barului. Un alt barman vede paharul golit in fata mea si-l ia, eu ii cer altul, iar el imi pune unul gol dar curat in fata si rade 🙂

Long story short, barmanita s-a scalambat la mine de vreo 2 ori cand ma vedea prea concentrat, am vorbit cu un regular care m-a convins sa ma intorc acolo sambata, am incercat sa fac un gest frumos si sa ridic de jos o sapca scapata si m-am trezit cu ea cadou si toate astea in mai putin de 2 ore jumate. Need to finish my beer and go home 🙂

Posted in Joy ride | Leave a comment

Gauri in podea

Refuzam sa ne certam si “iertam” de teama de a nu pierde persoana iubita, dar daca am face-o din cand in cand, am ajunge sa cunoastem mai bine persoana de langa noi ? Am ajunge sa vedem mai bine cat de importanti suntem pentru cealalta persoana ? de a afla nu prin cuvinte, ci prin reactii.

Cat de departe putem sa mergem cand iubim pe cineva ? Cat de departe ai incredere ca merge si partenerul ? Nu ma gandesc aici la Romeo si Julieta, dar totusi cat de departe esti dispus sa mergi ?

We need ups and downs, maybe in order to prove that it deserves to be continued. Because we should be together for better or for worse. my first down was our last one. So maybe it was never meant to be in the first place and we lied to ourselves until it was obvious.

Indiferenta costa, iar in loc de nimic apar indoieli.

Continue reading

Posted in Q and A | 3 Comments

cand unde cum ?

Cand ajungi sa-ti pui intrebari legate de ceea ce se intampla in jurul tau ? de persoanele care te inconjoara, de obiectele pe care le-ai strans de-a lungul anilor ? Unde ma indrept eu, catre ce ? Catre X punct ? dar de ce ? Cand este momentul oportun pentru un lucru anume ?

Uneori sunt prea multe intrebari, prea putine raspunsuri si si mai multe dileme. Cert este ca in final exista doar 2 variante, sa cauti raspunsuri sau sa ignori intrebarile.

Cel mai usor este sa ignori, pentru ca de obicei, ignorarea lor nu te are pe tine ca efect principal imediat. Mereu sunt cei din jurul tau care au de pierdut din dorinta ta de a nu-ti solutiona problemele. Pierzi si tu, doar ca nu o vezi, refuzi sa privesti lucrurile care vin dintr-o directie, mereu ai sa gasesti ceva mai bun de facut decat sa te gandesti la probleme,  dar sa te mai gandesti si la solutii.

Daca alegi sa cauti raspunsuri, alegi sa-ti asumi responsabilitati, alegi confruntarea, alegi sa stai cu fruntea sus.

Risti si castigi sau pierzi.

P.S. articol scris dar nepublicat pe 15 noiembrie 2009

Posted in Q and A | Leave a comment