My American Dream

Zilele trecute mi-am propus sa ma reapuc sa citesc, sau cel putin sa o fac mai des. In ultimii 2 ani nu cred ca am mai citit ceva, nu ca as fi fost infocat inainte, dar tot preferam sa am o carte in mana cand mergeam cu metroul decat sa ascult muzica sau sa ma joc unul dintre cele 8 jocuri pe care le aveam pe iPod.

In general citesc presa romaneasca pentru a fi la curent cu ce se intampla, chiar o prefer pe cea scrisa, dar nu stiu cum se face ca am ajuns sa o citesc online de pe telefonul mobil. Chiar si cand scriam, gandurile mi se asterneau mult mai bine pe o foaie de hartie decat pe un monitor. Are hartia partea ei magica in toata treaba asta.

Duminica am intrat intr-o alta librarie cu multe discounturi si cum experienta inceputa cu Sanctus de Simon Toyne (mersi Lori) pe care nu am terminat-o inca si Fear and Loathing in Las Vegas de Hunter S. Thompson (price: only 5 euros), incepea sa ma prinda, am zis ca trebuie sa-mi mai iau cateva carti.

Nu am cautat ceva anume, pur si simplu ma uitam la titluri si speram ca ceva sa-mi atraga atentia. Temple de Matthew Reilly a fost prima aleasa, subiectul parea interesant si dupa o simpla cautare pe google am fost convins ca fac o alegere buna (price: 3.99). A doua, Twenty years, two people, ONE DAY de David Nicholls (price: 8.99), m-a prins cu un singur lucru : “You can live your whole life not realizing that what you’re looking for is right in front of you”.

Ultima data cand cumparasem o carte in tara, a fost o experienta unica as zice, se intampla la Carturesti: “Nu va suparati caut si eu o carte cu o coperta viu colorata, lansata recent si care a avut o reclama in B24FUN”. Nu imi aduc aminte detaliile, dar a fost foarte amuzant, ei aveau zeci de mii de carti iar eu nu ceream un titlu, nici macar un autor, eu o vroiam doar pentru ca mi-a placut coperta, din moment ce doar asta am retinut despre ea. Surprinzator am si gasit-o si chiar a meritat, numele imi scapa.

Cum astazi a fost o zi frumoasa si calduroasa, mi-am scos pe balcon un taburel foarte confortabil, caruia i-am anexat o patura pe post de spatar, mi-am pus ochelarii de soare, o bere rece langa mine si am inceput sa citesc. Mai aveam cam jumatate din Fear and Loathing in Las Vegas si stiam ca e momentul potrivit pentru a o termina.

Ma simteam de parca eram pe plaja din Vama Veche, soarele batea spre mine, apa oglindea si ea razele soarelui, auzeam perscarusii, un miros placut de mare, liniste in rest, totul era perfect. Pe masura ce citeam intram mai adanc in pielea personajului, vedeam ce vede el, auzeam ce aude el, halucinam asemenea lui. I was searching for the American Dream.

De mult nu cred ca m-am mai simtit atat de linistit si cred ca uitasem ca o carte buna (cel putin pentru mine) alaturi de o atmosfera pe masura, poate avea efectul asta.

Imediat ce am terminat de citit, am pus mana pe un pix si o foaie de hartie si am scris ce citesti tu acum. Experienta asta mi-a mai aratat ceva, ca nu trebuie sa ma chinui sa scriu cand nu am ceva de zis. Si nu e vorba doar de scris, ci si de ceea ce facem in viata de zi cu zi.

So now I ask myself: what is my American Dream ?

This entry was posted in Joy ride and tagged , . Bookmark the permalink.

1 Response to My American Dream

  1. un pirat says:

    Hint: eu merg pe visele pe care mi le-am format de prin copilarie-adolescenta. Aparent merita si ma bucura enorm pe masura ce le implinesc. Pana acu am dat gata unul dintre ele. Mai am inca unu si daca il dau gata in urmatorii 25 de ani, sa vezi atunci circu dracu, ce-o sa ma mai plictisesc pe urma.

    Fa ce-i important pentru tine, ca restu vine de la sine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *