Fara nici un motiv mi-am adus aminte de un experiment facut la orele de biologie din generala sau liceu, continuat de fiecare dintre noi acasa, germinarea bobului de fasole.
Stiam ce trebuie sa se intample inca de inainte sa incep experimentul, dar tot il faceam din curizitate, sa vad daca la fel se va intampla si la mine. Nu am incercat sa cresc bobul de fasole pana la stadiul de a produce la randul sau boabe de fasole, ar fi fost ceva mai greu. M-am multumit sa-l vad ridicandu-se pana la 20-30 de centrimetri, in 3-4 saptamani, iar apoi l-am aruncat la gunoi.
Pe multe dintre ideile si dorintele noastre, le ducem pana la stadiul frumosului bob de fasole de 30 de centimetri si apoi renuntam la ele din cvasi motive.
Cate excursii nu ti-ai imaginat de-a lungul unui an ca vei face si ai ajuns sa renunti la ele fie din motive financiare, fie ca nu a fost momentul cel mai bun sa ceri liber la birou intr-o perioada foarte incarcata? Nu ma gandesc neaparat la excursii in strainatate, ma gandesc si la drumetiile la munte, in afara orasul infect in care traiesti. Pentru ca trebuie sa recunoastem, avem orase infecte, in care majoritatea oamenilor prefera sa faca uitat pe jos un ambalaj care le-a “cazut” din mana.
De cate ori nu ai vrut sa-ti schimbi jobul si poate ai primit si oferte. Ti-ai imaginat cum o sa fie si ce vei face, dar ai ajuns intr-un final sa zici nu doar pentru ca era mai safe sa ramai unde erai.
De cate ori nu ai cunoscut o persoana interesanta si ti-ai lasat imaginatia sa mearga mai departe, dar te-ai limitat la stadiul de imaginatie.
Cate puncte de pe wishlist-uri nu ai lasat netaiate an de an? De cate ori nu ti-ai imaginat cum vei avea propria ceainarie sau propriul studio in care sa pictezi in voie. Carti pe care sa le scrii pe malul marii, intr-o cabana la munte sau in garsoniera mica de care simti ca nu te poti desparti niciodata.
Avem parte de multe boabe de fasole pe parcursul vietii, nu le lasa sa ajunga doar amintiri.
