Elvis Apostol

Niciodată nu am înțeles cum poate sta un grup de persoane intr-o tăcere acută. Evident ca exista si situații care faciliteaza sau impun o tăcere de mormant, dar nu este si cazul de fata. Pur si simplu sa stai intr-un grup si sa nu zici nimic.

Nu pot sa afirm ca sunt eu persoana care intretine pe toată lumea, dar cel puțin când sunt cu o singura persoana, cu siguranță fac ca discuția sa fie una fluenta si fara pauze dubioase.
Îmi aduc aminte de situații de prin oraș, când era in câte-o terasa si vedeam la masa alaturata un el si o ea, care pur si simplu se uitau aiurea pe pereti, pe masa, pe jos, oriunde dar nu la celălalt, fara sa-si spună măcar un cuvânt.

Iar daca unul se aventura sa zica ceva, se entuziasmau amândoi pentru o scurta perioada de timp, după care realizau ca după 2-3 replici s-a mai epuizat un subiect. Pentru situația lor am un singur cuvânt: blind date, deci doua:)

Or fi ei a cincea roata de la caruta sau a treia de la bicicleta?

Bah, n-am mai scris de mult, fie din lipsa de timp, fie din lipsa de inspiratie. Asta nu inseamna ca acum le-am redescoperit pe amandoua. Nu este prima incercare, doar ca acasa nu ma loveste nici o urma din nicuna. Tot statul in bar pare sa fie inspirational:) Nu stiu exact care sa fie legatura, dar functioneaza, poate sunt oamenii necunoscuti care transmit o poveste, dar nu pe a lor am sa o scriu, ci pe a mea.

Barul e nou, sunt abia la a doua vizita aici “Bastards Club”. Il poti considera o bomba, in care aerul proaspat intra doar pe hainele celor care vin aici, si asta in cel mai fericit scenariu.

Bomba, nebomba, muzica e buna, rock pletos in mare parte, bautura ieftina, berea e bere atata timp cat nu scrie pe ea ca e bere de cartier sau mai stiu eu ce slogan idiot.

Sa revin putin la munca, ca doar i-am dedicat atentia mea completa in ultimele luni, mi-am adus aminte cat de mult imi place ceea ce fac. La ultimul job am fost intrebat ce ar face proiectul respectiv un succes, am raspuns destul de repede: 500K de jucatori jilnici. Nu a avut parte saracul nici macar de 500, eu parasisem echipa inainte de lansare. inspiratie de moment 🙂 Tot 500K imi doresc si de la SolitaireArena, nu e usor sa ajungi acolo, dar de munca nu am fugit niciodata.

Cu cat iti doresti mai mult un lucru, cu atat ai sa incerci mai mult sa-l obtii.

Am mintit mai devreme, nu e doar rock in Bastards, este si multa muzica veche sau muzica buna, cum imi place mie sa-i zic. Tocmai ce au pus o melodie pe care nu o mai ascultasem de mult (desi s-ar putea sa ma insel), Jace Everett – Bad Things. data trecuta eram in drum spre Vama de 1 Mai, 3 ani, mult a mai trecut de atunci, multe s-au schimbat .. multe se schimba in continuare. Zilele trecute ii ziceam unui prieten ca parca e multa pustime, la care el razand: nu e ma pustime, noi am imbatranit 🙂 E bine ca nu o simt.

Cat timp am stat in Dublin nu am simtit atat de mult lipsa prietenilor. M-am simtit insa foarte bine in momentul in care am fost vizitat de cativa prieteni din tara, dar nu m-am gandit prea mult la lipsa lor. Poate anterior aveam alte preocupari, iar cat timp am stat acolo aveam un scop, acela de a face un joc bun (Solitaire Arena). Acest scop a fost atins, am sa intru in detalii alta data.

Nu pot sa zic ca in toata perioada doar am lucrat, as minti. Am avut si momentele mele de distractie si au fost cateva 🙂

De cand am venit am incercat sa ma vad cu cat mai multe persoane. Asta ma face sa ma simt bine. Chiar si revederea cu persoane pe care ma asteptam mai putin sa le revad a fost una mai mult decat placuta si plina de surprize.

Personalitatea fiecaruia este conturata de experiente, experientele lasa in urma amintiri, iar amintirile prind viata in preajma oamenilor. Fara de ei sunt doar niste povesti citite din carti de demult.

Prima daca cand am vizitat Dublinul a fost pentru un pitch, sa-i zicem un fel de interviu. Iar una dintre primele poze facute a fost a unui perete pe care scria “Live Dublin, die young”. As zice ca e o zicala buna, cu toate ca nimeni nu o recunoaste pe aici:)

Dublinul este un oras extraordinar, nu ca atractie turistica, ci pentru a trai in el. Daca poti sa faci abstractie de vremea de cacat pe care o au, mai mult ca sigur ai sa consideri ca este un oras in care iti vei dori sa locuiesti. Ai sa te intrebi de ce ?! iar raspunsul meu o sa fie simplu, pentru oamenii de aici.

Niciodata nu am fost o persoana care sa inceapa o conversatie cu un strain oarecare. Eh, aici am descoperit cat de usor este sa faci asta, nu pentru ca mi-e mie mai usor si pentru ca oamenii sunt altfel, ei nu vad nimic ciudat in a-i aborda intr-o discutie, fie ca este vorba despre un gen de muzica, orasul din care esti, o discutie fara sens dintr-o toaleta sau doar despre cat de nasoala este vremea aici.

De multe ori citeam despre discutiile stupide ale britanicilor despre vreme, acum le inteleg, chiar au sens. In Romania nu avea pic de sens sa vorbesti despre vreme, pentru ca mereu era ok, sau poate doar eram eu obisnuit cu ea, in Dublin, vremea nu este ok, iar cei care traiesc aici o stiu si ei.

Oamenii nu sunt deschisi, sunt extrem de deschisi, de fiecare data cand am iesit dintr-un bar sa fumez o tigara, nu cred ca s-a intamplat sa nu intru in vorba cu cineva. In Romania daca ai fi incercat asta cu barbati, probabil te-ar fi considerat gay, iar daca ai fi incercat asta cu o femeie, ar fi aparut cu siguranta cineva langa ea care in cel mai bun caz doar ca sa-si marcheze teritoriul.

Categoric este orasul in care m-am simtit cel mai bine de pana acum, daca vrei liniste, ai sufienta acasa, daca vrei agitatie mergi in Temple Bar. Nu am vizitat prea multe, si niciodata nu am stat sa gust viata de noapte, dar as pune pariu ca nu am pierdut nimic in celelalte orase vizitate.

Sa vezi femei trecute de mult nu de varsta tineretii, batrani de-a binelea, ca stau la bar alaturi de fete de 20 de ani, e ceva extraordinar. Comparativ cu Romania, explicatie mea pentru asta, este ca muzica din vremea parintilor nostri a fost muzica populara, chiar daca erau cativa care mai prindeau ba cate-o caseta, ba cate-un vinil cu Beatles, nu a fost suficient, acum vei gasi un bar(restaurant) din 100 in care poti sa asculti muzica populara. Asa ca practic muzica pe care ei au crescut nu mai poate fi ascultata decat acasa. Pe cand irlandezii au la dispozitie nu doar trupele din Irlanda, ci si cele din Marea Britanie si Statele Unite, asa ca e normal sa te duci intr-un bar si sa te simti bine.

Cele doua zile petrecute cu Mihai, bun prieten si fost coleg liceu, m-au facut sa constientizez si mai bine cat norocos pot sa fiu pentru faptul ca am stat aici trei luni de zile. Nu a contat faptul ca in majoritatea serilor in care am iesit in oras am facut-o singur, mi-am gasit de fiecare data persoane cu care sa ma distrez.

Continue reading →