Anul 2012

O sa incep cu faptul ca a trecut foarte repede, poate mult mai repede decat altii.

L-am inceput cu cea mai trista petrecere de revelion, chiar si revelioanele in 2 au fost mai animate.

A urmat demisia de la jobul de atunci la care revenisem cu drag cu doar cateva luni in urma. S-a dovedit a fi o decizie foarte buna, nu doar pentru ca am pornit MavenHut, dar si pentru ca foarte multi oameni buni au plecat de acolo, printre care si fondatorul.

Au urmat 3 luni si jumatate in cadrul acceleratorului Startup Bootcamp Dublin, reinstrarea in antreprenoriat. As recomanda oricaruia care are un startup sau o idee si o echipa, sa aplice la un program similar. Pentru oamenii pe care ajungi sa-i cunosti, pentru experienta si dorinta de a te ajuta sa-ti atingi tintele. Merita 100%. Toata perioada am locuit impreuna cu ceilalti 2 cofondatori iar asta ne-a unit si mai mult ca echipa. Plus a existat experienta de a locui intr-o alta tara 🙂

Intoarcerea in tara a mai adus o schimbare, m-am mutat. Nu mai stau cu porumbul la fereastra cum spuneau cateva persoane, am venit mai sper inima Bucurestiului, la un view mai misto. panorama crangasiImi lipseste totusi apartamentul meu de burlac cu bar in sufragerie, avionul pe care il vedeam in fiecare dimineata cand plecam de acasa ( the f*ck, cati dintre voi aveti un avion de lupta in fata blocului ?!)

Au urmat cateva luni in care am continuat in aceeasi formula, lucrul in fosta camera a copiilor, care a devit bitou. Acum chiar avem un birou, unul chiar fain 🙂

Vara a fost foarte scurta din pacate, cu toate ca imi place marea (soarele de la mare) foarte mult, am ajuns o singura data, am fost totusi fericit si pentru acea singura zi petrecuta in Vama, un pranz gustos la pescari si revederi cu persoane cunoscute.

Despre cum am obtinut finantarea de 550.000E in doar noua luni a vorbit Bobby.

Un alt proiect misto inceput in anul 2012 a fost CoderDojo.ro, o miscare internationala, pornita din Irlanda, non-profit si gratuita. La CoderDoj copii cu varsta intre 8 si 14 ani invata sa programeze, iar eu sunt una dintre persoanele care ii ajuta sa faca asta. Deja exista inca 2 dojo-uri, unul in Drumul Taberei si unui la Timisoara.

Anul 2012 a fost un an bun, chiar daca a fost plin de sacrificii, am avut parte si de satisfactii pe masura 🙂

Noi sa fim sanatosi!

Posted in Joy ride | 2 Comments

Dansul – o necunoscuta pentru mine

Zilele trecute am mers intr-un bar sa dansez cu un grup cu care nu am mai fost niciodata, iar la un moment dat unul dintre tipi imi zici ca nu m-a vazut niciodata dansand.

True, dar m-a facut sa realizez o chestie, nici eu nu m-am vazut vreodata dansand!!!

Stiu ca exista o singura inregistrare cu mine dansand de acum vreo 4 ani, dar nu am vazut-o. Mai stiu ca am un stil propriu de dans, dar n-am nici cea mai mica idee de cum arat in timp ce dansez.

ai ritmul in sange :))
si dansezi mai neconventional
neconventional in sensul bun
adica nu te dai de pe un picior pe altul
cum fac baietii

total diferit…
adevarul e ca… da, ai stilul tau de dans
si imi aduc aminte ca esti destul de vesel
adica, atunci cand dansezi, zambesti aproape tot timpul
si esti f incantat de ceea ce faci 🙂
se vede

Acum cand stau sa ma gandesc ca pana acum 5-6 ani nu dansam deloc, mi se pare ceva incredibil. Nici nu mai stiu cum eram inainte din punctul asta de vedere, stiu ca aveam un trac la capitolul asta.

Imi mai aduc aminte de un moment in care parintii unui prieten i-au sugerat sa ia niste lectii de dans dupa ce ma vazusera pe mine dansand. Si nu, nu am luat lectii de dans, mai degraba am furat meseria.

Am o singura doua conditii care trebuie satisfacute si anume: motorul incalzit si muzica buna 🙂

Sper sa nu vina ziua in care am sa vad cum anume dansez si sa-mi administrez singur a facepalm. Oare am vreo sansa ?

Posted in Joy ride | 3 Comments

Surubelnita

Soc! Soc again!

Am redescoperit un club, de fapt un club a renascut din propria cenusa. Inca de cand am intrat in el am simtit ca totul o sa fie bine, dar in momentul n care am vazut barmanita mi-am dat seama ca sunt din nou acasa.

Amintirile cu momentele frumoase din locul asta au inceput sa navaleasca. One by one, chiar si persoanele pe care le vedeam prezente, chiar daca erau necunoscute, imi aduceau aminte de variantele cunoscute ale lor, precum in cateva episoade din How I met your mother. O clone perfecta a unei foste iubite, un alt Catalin (de fapt 2), amandoi erau imbracati intr-un club suficient de calduros cu pulover.

Cum sunt o persoane careia ii place sa pastreze traditia, ritualurile din clubul asta au revenit cu o viteza supersonica, de fapt e doar o confirmare ca de fapt e fix acelasi club, doar ca are un alt nume. Iar pentru faptul ca barmanita m-a tinut minte si a fost la fel de draguta like in the old days, acelasi stil de muzica, acelasi gen de oameni, doar ca mai bine, mai mult spatiu de dans, aveau chiar si un apus de soare la care sa te poti uita, pentru toate astea stiu ca am sa revin aici :).

Acum stiu ca trebuie sa recuperez titlul de king of the dance floor, Elvis has entered the building once again.

vreau rock'n'roll

Posted in Joy ride | 2 Comments

3rd wish – Finantare

De doi ani de  zile astept sa tai de pe lista dorinta asta, inca de cand mi-am dat demisia de la eRepublik mi-am dorit sa fac antreprenoriat la un nivel superior perioadei cu Student Design.

La momentul respectiv ma consideram o persoana implinita profesional, da, vedeam o firma mai mare dar nu stiam ca se poate si altfel, ca exista si varianta finantarii. Am descoperit asta la fostul loc de munca, iar Cristi Badea a fost persoana care a reaprins spiritul de antreprenor din mine.

Am luat un imprumut de la banca si mi-am dat demisia din firma. A fost o placere sa fac un joc de la cap la coada, un joc in care am implementat tehnologii si metode noi, folosite in jocurile mainstream.

Apoi in peisaj a aparut Bobby Voicu, pentru care am realizat un alt joc si care ulterior ne-a devenit partener, povestea din Dublin cred ca deja e cunoscuta asa ca nu am sa mai intru in detalii.

Prima investitie a fost de 50.000 euro, m-am simtit bine, dar vroiam mai mult, iar intr-o foarte scurta perioada de timp a venit ce asteptam de foarte mult timp: 500.000 euro. And this is a dream come true 🙂

Lucrurile nu se imtapla pentru ca vrei tu sa se intample sau pentru ca meriti, se intampla pentru ca altcineva vrea sa se intample.

Nu stiu daca exista pe undeva un plan scris pentru mine, dar daca totusi exista sper sa fie cu happy end, precum e vorba cu saloanele de masaj :)) Si nu, nu am fost niciodata.

Posted in Joy ride | 3 Comments

Party, party dar noi cand mai vorbim ?

O sa incep cu faptul ca e putin dubios sa ajungi acasa si sa-ti vezi tatal dormind, nu stiu de ce, dar ma asteptam sa fie putin invers, poate nu mai sunt la varsta potrivita, dar e putin dubios, tatal e in vizita pe la mine 🙂

Si acum am sa revin la subiectul principal, IT-isti nu stiu sa se distreze, sal cel putin nu in modul meu in care percec dristractia, efectiv nu au nici o treaba. Absolut nici o treaba.

Esti la un party? PARTY, subliniez, atunci bea daca bei dar pune picioarele alea in miscare.

Nu cred ca am vazut o petrecere mai lame decat cea la care am fost in seara asta. Imi aduc aminte din anul trecut, cum fostii colegi de munca imi povesteau cat de mult s-au distrat, poate intre ei, ca sincer seara asta nu a avut absolut nici o treaba cu modul meu de a ma distra.

Am plecat din actualul meu bar/club favorit, ca sa merg la o petrecere faina (in gandul meu), seriously, dar chiar si la petreceri de corporatisti era mai misto, mult mai misto. Networking networking, dar pana cand ?!

Barbatii parca erau constipati, cu cateva exceptii, iar femeile, sa nu incep, chiar sa nu incep.

A fost o petrecere tematica, superheroes and villains, am aflat despre asta abia cand eram acolo, cateva persoane chiar s-au conformat, well eram in aceleasi haine de dimineata, pentru ca a fost o zi plina, in care nu am avut timp sa ajung deloc acasa, dar cel putin modul in care ma imbrac, tricou + camasa e mai mult decat ok si pentru zbenguiala.

Mi s-a sugerat ca mai bine scriu pe blog decat sa stau intr-un loc in care nu ma simt neaparat confortabil, era poate o idee mai buna, dar despre ce as fi scris acum ? 🙂 mersi Clara.

Am avut totusi noroc sa gasesc o persoana, pe care culmea, am cunoscut-o acum vreo 3-4 ani si cu care am ras cat s-a putut de mult 🙂 mersi Joe.

Sunt un developer caruia ii place rock-ul, ii place muzica buna, asa ca m-am intors in barul favorit si am plecat la inchiderea lui 🙂

Voi sa fiti sanatosi!

Posted in Joy ride | Leave a comment

Ursul pacalit de vulpe

Cum incepe mereu o poveste ? A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. Asa incep toate povestile frumoase sau cele cu talc, surprinzator dar nu toate povestile au happy end 🙂 iar un exemplu este ursul pacalit de vulpe.

Da de ce sa fie domn’le ursul pacalit, dar nu era si el un animal pe pamantul asta (si am inceput sa citesc povestea), da, sa-mi fie rusine nu mai stiam povestea ursului pacalit de vulpe. Vroiam sa scriu despre total altceva.

Am inteles vulpea era o hoata, una chiar vicleana pe deasupra, dar ce vina are ursul in toata treaba asta ? sa incercam sa lamurim putin situatia.

Taranul este un personaj destul de dubios. Presupunand ca vulpea nu a dormit pana la 12 ziua langa marginea drumului, si cum ea a fost aruncata deasupra pestelui (deci caruta era plina cu peste), am si eu o intrebare: de unde avea taranul asa mult peste la o ora atat de devreme din ziua ? Angrosist cu siguranta nu era, ca daca ar fi fost, ar fi avut planuri sa vanda vulpea, nu sa o faca cadou nevestei. In sezonul rece cu greu pescuiesti o caruta intreaga de peste dintr-un lac inghetat. Deci taranul este hot ?

Presupunand totusi ca taranul este de buna credinta, vulpea, mama ei de vulpe, fura, dar nu-si imparte prada cu ursul. Vulpea trimitand ursul la peste cu coada, a incercat ori sa transmita un mesaj clanului ursilor ori chiar a vrut sa-l elimine cu totul din peisaj pe urs. Cu  siguranta a fost o perioada cand acestia erau in cardasie, ca altfel nu s-ar explica de unde atata amicitie intre cei doi.

Conform articolului 182 din codul penal, datorita faptului ca ursul si-a pierdut un organ, vulpea este pasibila de o pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 10 ani.

Ursul saracu, a cerut de mancare ca-i era si lui foame, nu a incercat sa fure de la vulpe, cu toate ca putea foarte usor sa-i confiste produsele pentru care oricum nu avea documente justificative. Presupun ca putem considera ursul ca fiind regele padurilor din romania. Credul fiind, alege sa se duca la “pescuit”. Datorita faptului ca a crezut vulpea ii luam statutul de rege al padurilor, un conducator trebuie totusi sa aibe anumite calitati, sa fie cel putin suspicios cand vine vorba de o metoda atat de simpla de pescuit. Ursul nostru ajunge sa plateasca pentru actiunea de furt savarsita pe de o parte de taran si apoi pentru cea savarsita de catre vulpe (balansarea fortelor in natura). Mai am eu ceva neclaritati legate de hibernarea ursilor, dar nu vreau sa intru acum in detalii.

Sa tragem si cateva concluzii:

  • Taranul nostru nu era doar un simplu taran, cu siguranta era ori hot ori chiabur
  • Vulpea cu toate ca era vinovata, a ramas nepedepsita, justitia nu functiona nici atunci
  • Ursul a fost gasit tap ispasitor in toata povestea asta – dubioasa exprimare dar cred ca cineva facea experimente medicale inca de pe vremea respectiva
  • Sa cred ca Ion Creanga a fost un vizionar si ca a anticipat situatia multora din ziua de azi ?
Posted in Joy ride | 2 Comments

A cincea roata de la caruta si a treia de la bicicleta

Niciodată nu am înțeles cum poate sta un grup de persoane intr-o tăcere acută. Evident ca exista si situații care faciliteaza sau impun o tăcere de mormant, dar nu este si cazul de fata. Pur si simplu sa stai intr-un grup si sa nu zici nimic.

Nu pot sa afirm ca sunt eu persoana care intretine pe toată lumea, dar cel puțin când sunt cu o singura persoana, cu siguranță fac ca discuția sa fie una fluenta si fara pauze dubioase.
Îmi aduc aminte de situații de prin oraș, când era in câte-o terasa si vedeam la masa alaturata un el si o ea, care pur si simplu se uitau aiurea pe pereti, pe masa, pe jos, oriunde dar nu la celălalt, fara sa-si spună măcar un cuvânt.

Iar daca unul se aventura sa zica ceva, se entuziasmau amândoi pentru o scurta perioada de timp, după care realizau ca după 2-3 replici s-a mai epuizat un subiect. Pentru situația lor am un singur cuvânt: blind date, deci doua:)

Or fi ei a cincea roata de la caruta sau a treia de la bicicleta?

Posted in Joy ride | 3 Comments